Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit anual pe 1 ianuarie, prima mare sărbătoare a calendarului ortodox, și rămâne o figură centrală în tradițiile românești de Anul Nou. Trăind în secolul al IV‑lea, episcopul de Cezareea a murit în anul 379 înainte de a împlini 50 de ani; sora sa Macrina și fratele Grigore din Nyssa sunt, de asemenea, canonizați.
Articolele consemnează că aproape 600.000 de români poartă numele Vasile și își celebrează onomastica în această zi. În folclor se crede că în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie „cerul se deschide” de trei ori; astfel se păstrează obiceiuri ca punerea mlădițelor de măr cu busuioc, fiertul capului de porc pentru spor, alegerea primului musafir (se recomandă bărbat) și mânuirea uneltelor de lucru de trei ori pentru belșug.
Sfântul Vasile este recunoscut pentru operele caritabile — „Vasiliadele”: aziluri, spitale, leprozerie și centre de recuperare pentru marginalizate — și pentru moliftele sale, considerate slujbe puternice de dezlegare. Textele remarcă formarea sa în Cezareea, Bizanț și Atena și influența sa asupra monahismului oriental.
Elemente populare coexistă cu referințe religioase: în unele portrete folclorice apare ca „mare bețiv”, iar în altele ca protector împotriva duhilor rele. Pe 1 ianuarie, practici magico‑rituale și urări tradiționale continuă să modeleze percepția colectivă a începutului de an, între spiritualitate, caritate și superstiție.
