Făurar, luna populară a începutului de primăvară, adună în satele Olteniei un inventar de obiceiuri și superstiții documentate de muzeograful Dr. Liviu Olteanu de la Muzeul Olteniei. Calendaristic, tradițiile încep la 1 februarie cu Gurbanul Viilor (Anul Nou Viticol) și se întind până la 24 februarie — Dragobete; o altă dată importantă este 10 februarie, ziua Sfântului Haralambie, asociată cu semne meteorologice: ploaia în acea zi ar anunța precipitații pentru încă 40 de zile.
Ritualurile includ tăierea de „joarde” la vie, încingerea cu ele la brâu, aprinderea de rugi pe dealurile cu pomi, stropirea grădinilor și animalelor cu apă sfințită, precum și oprirea muncilor cu boii (animalele nu se înjugă). Femeile coc turte de mălai și le împart la mușuroiul furnicilor, rostind descântece pentru sporirea găinilor; în nord-vestul județului Dolj se cocea un colăcel rupt în 4 bucăți și aruncat către „cele patru vânturi”.
Dr. Olteanu explică originea numelui: „Luna Februarie, numită în tradiția populară și Făurar, care vine de la Faur, adică timpul când se ascuțeau uneltele pentru sezonul agrar”. Numerele și datele — 1 feb., 10 feb., 24 feb., „patruzeci de zile”, ruperea în patru — sunt repere esențiale în ritmurile agricole și apotropaice ale regiunii.
Reportajul subliniază rolul focului, al apei sfințite și al ofrandelor ca măsuri preventive pentru sănătatea vitelor, a pomilor fructiferi și pentru sporul gospodăriilor rurale din Oltenia.
